Răspuns:
Pe un colț de stradă pustie, printre umbrele întunecate ale clădirilor fără viață, zăcea o pisică abandonată. Blana ei, altădată mândră și strălucitoare, acum arăta murdară. Ochii ei, o fereastră către sufletul său disperat, reflectau tristețe și teamă
În ciuda zgomotelor șoptite ale mașinilor trecătoare, pisica rămânea acolo, aplecată și vulnerabilă în fața necruțătorului ritm al orașului. Labele ei delicate, murdare acum de praful străzii, căutau nesiguranță un loc călduros sau o mângâiere blândă care nu mai venea
Cu urechile plecate și coada înfășurată în jurul ei ca un scut, pisica părea să-și ascundă suferința, încercând să se furește de lumea care a uitat-o. În tăcerea nopții, doar un suspin slab putea trăda povestea ei neîmpărtășită, o poveste de singurătate și abandon într-un labirint urban fără compasiune
