funcția sintactica și cazul substantivelor: cu soare, caii, de iarnă, salbe, zmei, prin o pulbere, în lunca, cu margaritar, de stejar din poezia de mai jos:

Zi cu soare, ger cu stele!... Hai, iubită, la primblare. Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuța, cuib de iarnă, e cam strâmtă pentru doi... Tu zâmbeşti?... Zâmbirea-ti zice că e bună pentru noi. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania uşoară care lasă urme albe. Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei. Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud câini la vânătoare, Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar. ​