👤


Tanti Anica s-a întors repede, ţinând în braţe un ghemotoc
maroniu, acoperit cu o blană lătoasă şi deasă. Piciul l-a smuls din
braţele tuşii, a spus mulţumesc, apoi a tulit-o pe poartă, ca nu cumva
să-i fure cineva minunea. Eu, după el. Fuga-fuga, să-mi dau sufletul,
nu alta. Apropiindu-se de casa noastră, Piciul s-a pus pe ţipat:
Buni, buni, am plimit, am plimit!...
Ce-ai primit, scumpule?
Am plimit un câine-Mitică.
- Cum așa? Cine ți l-a dat?
Bunica se uita la mine, crezând că eram de vină. Am ridicat din umeri, arătând spre casa tuşii.
- Îmi tlebuie, că n-aveam câine. O să-l cheme tot Mitică. Acum am doi. Așa lămâne!
- Dar nu îl ai tu pe Mitică, motanul? Ce-ţi mai trebuie un alt Mitică?
Și așa a rămas. Mitică s-a numit şi câinele. Vă imaginaţi ce harababură a fost în curtea noastră! Câr
chemai motanul, sosea ţanţoș câinele, iar când chemai câinele, venea dând din coadă motanul
.
-Povestește fragmentul scris de aurora ionescu și titlul oprește timpul te rog

-Da 100 de puncte și coroana

-Și repede vă rog frumos
-


Răspuns :

Tanti Anica i-a daruit piciului un cățeluș.

El a fugit repede sa ii arate bunicii sale.

A decis sa ii pună numele Mitică la fel cum se numea tot al lor motan.

Deșii bunicii i se părea cam aiurea asa au ramas numele.

Când îl chemai pe unul venea altul.

Era o harababura.

Răspuns:

Iată fragmentul:

"Tanti Anica s-a întors repede, ţinând în braţe un ghemotoc maroniu, acoperit cu o blană lătoasă şi deasă. Piciul l-a smuls din braţele tuşii, a spus mulţumesc, apoi a tulit-o pe poartă, ca nu cumva să-i fure cineva minunea. Eu, după el. Fuga-fuga, să-mi dau sufletul, nu alta. Apropiindu-se de casa noastră, Piciul s-a pus pe ţipat: Buni, buni, am primit, am primit!... Ce-ai primit, scumpule? Am primit un câine-Mitică. - Cum așa? Cine ți l-a dat? Bunica se uita la mine, crezând că eram de vină. Am ridicat din umeri, arătând spre casa tuşii. - Îmi trebuie, că n-aveam câine. O să-l cheme tot Mitică. Acum am doi. Așa rămâne! - Dar nu îl ai tu pe Mitică, motanul? Ce-ți mai trebuie un alt Mitică? Și așa a rămas. Mitică s-a numit și câinele. Vă imaginați ce harababură a fost în curtea noastră! Când chemai motanul, sosea țanțoș câinele, iar când chemai câinele, venea dând din coadă motanul.