Răspuns:
"Vrem să vă dăruim câte o fereastră" este o piesă de teatru scrisă de Matei Visniec. Aceasta spune povestea a cinci femei din diferite colțuri ale lumii, care primesc câte o fereastră cadou de la o organizație non-guvernamentală. Fiecare fereastră are puterea de a oferi o viziune în lumea exterioară și, în același timp, de a reflecta propria lor individualitate și nevoi interioare. Personajele împărtășesc experiențele, visele și dorințele lor prin intermediul ferestrelor și încep să se conecteze pe măsură ce descoperă similitudini și diferențe între viețile lor.
Fiecare femeie are o poveste unică și confruntă diferite provocări în viață. Prin intermediul acestor ferestre, ele descoperă că, deși provenind din medii culturale diferite, au trăiri și aspirații comune. Ele își împărtășesc bucuriile, durerile și îndoielile, iar relațiile lor se dezvoltă pe măsură ce învață să se înțeleagă reciproc și să-și ofere susținere.
Piesa explorează subtilitățile complexe ale naturii umane și ale relațiilor interpersonale. De-a lungul poveștii, se pune accentul pe solidaritate, empatie și nevoia de conexiune umană în ciuda diferențelor culturale și sociale. Piesa evidențiază importanța deschiderii către ceilalți și a comunicării sincere într-o lume marcată de separare și alienare.
"Vrem să vă dăruim câte o fereastră" ilustrează călătoria emoțională a acestor femei, oferind o perspectivă sensibilă asupra complexității umane. Este o explorare captivantă a modului în care oamenii pot găsi conexiuni în ciuda diferențelor lor și cum solidaritatea poate lumina chiar și cele mai întunecate colțuri ale vieții.
Sper ca este bine!
Explicație:
, Eliza și Doinița intră în scenă citind, apoi lasă cărțile din mână. Cei treihotărăsc să le povestească spectatorilor cum începe totul. Ei se află în fața noii biblioteci și se întorceau de la școală. Doinița le propune prietenilor ei să meargă lacinema, însă Eliza dorește să viziteze parcul. Ploaia începe, cei trei se adăpostescîn fața unei biblioteci. Ei intră și rămân impresionați că văd numai cărți. Aceastanu avea ferestre. Doiniței îi place plafonul, însă Elizei i se pare totul ciudat.Lumina scade, iar aceștia se simt ca-ntr-un vis.Scena 2.Lumina se aprinde. Radu comunică publicului faptul că Doinița este deșteaptăclasei și că este pasionată de o serie de arte. Ea se supără pe Radu, îi atrage atențiacă nu este frumos și-i accentuează că scrie pentru ea însăși. Băiatul își cere scuze,iar fata i le acceptă. Copiii relatează aceste întâmplări pentru ca spectatorii săînțeleagă mai bine cum s-au rătăcit prin bibliotecă. Ei umblă dintr-o încăpere înalta. Doresc să își facă un selfie, dar nu au semnal. Se îndreaptă spre ieșire; începsă alerge pe loc, se opresc gâfâind și își dau seama că prin acel loc au mai trecut.Radu se panichează și începe să strige după ajutor.Scena 3.Copiii se prezintă în speranța că vor primi ajutor și că vor scăpa de-acolo, darDoinița accentuează că nimeni nu se pierde într-o bibliotecă, fiind un moment derevelație. Radu și Eliza sunt mândri de prietena lor.Scena 4.Cei trei urcă pe scenă. Doinița le propune acestora să deschidă câte o carte. Ei seapropoie de rafturi și observă cărți din diferite domenii. Copiii au în mână opere cutitluri diferite. Le deschid, încep să le citească și își dau seama că biblioteca areferestre, întrucât se așază fiecare în cadrul uneia. Ei se îndreaptă spre ieșire citind.În final, cei trei se apropie de public și doresc să le dăruiască acele cărți, pentru căsunt prieteni adevărați și câte o fereastră, iar opțional, cântecul cu versurileDoiniței.
