Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.

fotografia? E o întrebare de care nu mai pot scăpa şi e ca o arsură de fier roșu pe rană de câte ori îmi vine in minte. N-am putut in clipele acelea, care erau cele din urmă, să trăiesc numai pentru el, să-l iubesc atât, încât să nu mai De ce n-am arătat fotografia dacă tatei li făcea plăcere, dacă-i mai putea face plăcere ceva? De ce n-am arătat existe nimic în afară de dragostea mea pentru el, de suferinţa lui, de suferinţa mea față de copilul care devenise omul cu părul cărunt? Stiu azi că as fi arătat fotografia fratelui meu dacă tata ar fi vrut să se falească faţă de bătrânul profesor, care părăsise patul lui cu câteva minute înainte. Dar acum în fața mea se afla un bărbat a cărui apariție må tulbura, ale cărui mâini minunate mă atrăgeau, mă depărtau de la singura preocupare care mi-era îngăduită. Femeie şi frivolă, am avut cruzimea să-l privesc pe sfântul acela, care ardea ca o lumânare aproape consumată, din care nu se mai vedea decât o flăcăruie, cu preocuparea de a nu fi ridicol, fiindcă era tatăl meu şi, prin el, as fi devenit ridicolă eu. Cella Serghi, Pånza de păianjen​