Explicație:
era prima seara de iarna si priveam pe fereastra la varful muntelui care se afla in departare.
priveam incontinuu, cand dintr-o data am m-am trezit ca dintr-un somn adanc chiar pe acel varf de munte pe care il priveam de la fereastra. vapada era mare, pana la genunchii. ma uit in jur, sa-mi dau seama ce se perece, cand ce sa vezi, se aude un zgomot puternic din departare. privesc si ascult mirata, nu stiam ce sa fac.
în tot aces timp, sunetul era tot mai aproape, se audzea din ce in ce mai aprape de mine. nu mai stau pe ganduri, o iau la fuga prin zapada aceea mare si ajung intr-o pestere intunecata. ma ascubd acolo, respir usor, astept incat sa nu fiu gasita. cand realizeaz ca sunetul acela e tof mai aproape ma afund in pestera, si dintr-o data cad intr-o prapastie care ma duce in interiorul muntelui. aici era plin de oameni uriasi, de trei ori mai mari ca mine, care ma pricesc cu uimire. speraiata, imi dau seama ca nu mai am nici o cale de salvare si sunetul acela misterios e tot mai aproape. stau ghemuita, uriasii de apropie de mine, iar eu strig catre eu sa ma lase in pace, sa pot sa plec acasa si nu ma voi mai intoarce. unul dintre acesti uriasi mi-a spus sa stau linistita, ei ma vor ajuta, nu au de gand sa-mi faca rau. mi-au dat mancare, m-au ajutat sa imi usc hainele, si mi-au spus ca sunetul acela pe care l-am auzit este de fapt calul lor, care incerca sa ma ajute sa gasesc calea de intrare si care ma va duce acasa.
