Sâmbătă, 11 iulie 1942
Dragă Kitty,
Tata, mama şi Margot n-au putut să se obişnuiască nici până acum cu
ceasul mare de pe Westerturm, care bate fiecare sfert de oră. Eu însă da; îmi
place chiar, mai ales noaptea, îmi dă un sentiment de siguranţă. Îmi închipui că ai
vrea să ştii acum, dacă îmi place locul unde ne-am refugiat. Să-ti spun sincer, nici
eu nu ştiu încă. Cred însă că niciodată nu mă voi simți aici ca la mine acasă. Dar
cu asta nu vreau să spun că locuinta e neprietenoasă şi tristă. Uneori am
impresia că mă aflu într-un pension neobişnuit. E o părere cam ciudată, nu crezi?
Aripa aceasta secretă este într-adevăr o ascunzătoare grozavă. Chiar dacă e
umedă, cu odăile anapoda, nepotrivite pentru locuit, cu greu vei găsi ceva mai
confortabil în Amsterdam, poate nici chiar în întreaga Olandă. Până acum
camera noastră părea tare pustie. Din fericire însă, tata a luat cu el întreaga
colectie de artişti de cinema şi de ilustrate şi eu am împodobit pereţii, cu ajutorul
pensulei şi al cleiului. Acum totul arată foarte vesel. Când va veni aici şi familia
van Daan, vom construi din lemnul care se află în pod dulapioare şi alte obiecte
folositoare. [...]Mă bucur foarte mult că marți va veni familia van Daan. Atunci
va fi mai prietenos şi mai puțin monoton. Liniştea mă enervează teribil, mai ales
seara şi noaptea; aş da orice, dacă vreunul din protectorii noştri ar dormi cu noi.
Mă apasă gândul că nu mai putem ieşi afară deloc şi mi-e teamă că vom fi
descoperiţi şi împuşcaţi. Simt că mă înăbuş. Chiar şi în timpul zilei trebuie să stăm
în cea mai mare linişte, n-avem voie să călcăm prea apăsat şi trebuie să vorbim
aproape numai în şoaptă, ca să nu fim auziti jos, în magazie. În clipa asta am fost
chemată.
Anne
(Jurnalul Annei Frank)
1.Precizaţi două convenții specifice jurnalului pe care le puteți identifica în
fragmentul dat:
DAU COROANA URGENT