De multe ori când noaptea aproape e finită,
Când luna luminoasă începe-a se păli,
Pe mâna-mi tremurândă plec fruntea-mi încrețită
Și la trecutu-mi dulce mă-ntorc a mă gândi.
Ș-atunci – ce multe gânduri în mine se adună!
Ce multe suveniruri în minte îmi revin!
Ce-ncântătoare noapte l-auzul meu răsună…
Ce mii de dulce șoapte l-auzul meu răsună;
Ce mii de dulci figure pe mine să înclin!
Revăd cele ființe ce am iubit odată,
Amantă și prieten apar în jurul meu,
Ș-a zilelor ferice, ghirlanta cea uscată,
Căci ele sunt trecute cum sunt trecut și eu!
Trecute aste zile de dulce fericire,
Când eu cu Isabela-mi prin crângul înflorit
Uitam orice durere, n-aveam altă gândire
Decât a ne tot spune amorul infinit! […]
Trecute aste zile când eu cu Margareta
Schimbam întreaga noapte sublime sărutări
Trecute și acelea când cu Elisabeta
Gustam a voluptăței plăcute dezmierdări !
Trecute aste zile!… Așa îmi strig în mine
Când mii de suveniruri la ochi-mi strălucesc!
Și iar strig în durerea-mi ce n-o să aibă fine:
De ce așa de tânăr eu să îmbătrânesc?
Alexandru Macedonski, Tânărul bătrân
Transcrie din primele patru versuri doua cuvinte formate prin conversiune
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!