Iarna de Vasile Alecsandri surprinde tabloul specific acestui anotimp, însă ultima strofă aduce în fața cititorului prin imaginea vizuală a cuvintelor un superb tablou de iarnă, a cărui culoare dominantă este oceanul de alb strălucitor în lumina razelor soarelui pe care îl dezmiardă ( mângâie). În depărtare se ”arată” o sanie care trece ușor prin acest ocean de ninsoare, răsunând clinchetul voios al zurgălăilor.
------------
Ultima strofă din poezie
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi..
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
