Structura locuțiunilor verbale este formată din verbul "a face" și un substantiv sau un adjectiv. Sensul locuțiunilor este determinat în principal de semantica substantivului sau adjectivului folosit.
1. **A face abstracție** - A ignora sau a exclude un anumit aspect sau o anumită parte a unei situații sau probleme.
2. **A face glume** - A spune sau a face lucruri amuzante sau umoristice într-un mod neformal.
3. **A face o încercare** - A încerca să realizeze sau să facă ceva, să testeze o abilitate sau o idee.
4. **A face pomană** - A oferi mâncare sau bani pentru a-i ajuta pe cei nevoiași sau pentru a-i onora pe cei decedați.
5. **A face praf** - A distruge complet sau a deteriora grav ceva.
6. **A face uz de forță** - A folosi violența sau forța fizică pentru a obține ceva sau pentru a domina pe cineva.
7. **A face vârf** - A ajunge la cel mai înalt punct al unei activități sau a unei performanțe.
8. **A-și face drum** - A-și deschide un traseu sau o cale într-o direcție anume.
9. **A-și face griji** - A fi preocupat sau neliniștit în legătură cu ceva sau cineva.
10. **A-și face milă** - A simți compasiune sau milă față de cineva sau ceva.
Semantica substantivelor sau adjectivelor din aceste locuțiuni contribuie la definirea sensului general al expresiei. De exemplu, în "a face uz de forță", substantivul "forță" indică utilizarea acestei abilități pentru a domina sau a obține ceva, iar în "a face o încercare", substantivul "încercare" sugerează efortul de a încerca să realizezi ceva.
