Clopoțelul anunță vesel începutul orei de limba română. Profesorul intră în clasă și începe verificarea temei. Când ajunge în dreptul lui Costel, exercițiul grilă de autoevaluare 2, acesta privește cu atenție foaia sa, simțind o ușoară tensiune în stomac. Își aduce aminte că a lucrat cu seriozitate la tema respectivă și speră că va obține un rezultat bun. Cu inima bătând mai repede decât de obicei, Costel completează rândurile de grilă cu răspunsurile sale, încercând să fie cât mai precis și corect posibil.
Odată ce termină, își trece privirea peste fiecare întrebare, verificându-și răspunsurile pentru a se asigura că nu a făcut vreo greșeală. Apoi, își îndreaptă atenția către următoarea sarcină pe care profesorul o prezintă clasei. Cu fiecare sarcină completată și trecută în revistă, Costel simte o ușoară ușurare, încrederea sa crescând treptat că a reușit să își demonstreze cunoștințele acumulate.
Profesorul încheie verificarea temei și le mulțumește elevilor pentru efortul depus. Costel se simte mândru de munca sa și abia așteaptă să afle rezultatele, cu speranța că vor fi pe măsura efortului său. În timp ce colegii săi își pregătesc cărțile pentru următoarea lecție, Costel se uită pe fereastră și observă cum razele soarelui încep să pătrundă printre nori, colorând curtea școlii în nuanțe calde de portocaliu și roz.
Gândurile îi zboară către după-amiaza care se profilează, plină de posibilități și aventuri. Își imaginează cum se va întâlni cu prietenii săi și cum vor merge împreună la parc pentru a se juca fotbal sau pentru a se plimba pe aleile împodobite cu frunze căzute. În acest moment, Costel simte că întreaga săptămână este plină de promisiuni și că nimic nu îi poate strica buna dispoziție.
Când sună clopoțelul pentru pauză, Costel se ridică din bancă cu un zâmbet larg pe buze, gata să înceapă o nouă aventură alături de prietenii săi.
