Răspuns:
Priveam în sus la Omul de Zăpadă, o creație măreață a iernii, înălțându-se printre fulgi ca un gardian al frigului. În lumina palidă a soarelui, mâinile mele îl atingeau cu bucurie, iar sclipirile de gheață îl făceau strălucitor precum o bijuterie înghețată. În timp ce râdeam, simțeam cum zâmbetul îmi îngheța pe față, iar pălăria lui de nea își arunca umbre jucăușe. Omul de Zăpadă, un prieten tăcut, părea că strigă în tăcere dorința de a se bucura de soarele care se juca printre nori. Întâlnirea noastră devenise un dans magic între copilărie și iarnă, iar fiecare pas făcut în jurul său era ca o notă într-un cântec al vremurilor reci.
Figuri de stil:
1. **Simbolism:** Omul de Zăpadă devine un simbol al iernii, fiind asociat cu bucuria și frumusețea acestei perioade.
2. **Personificare:** Se atribuie calități umane Omului de Zăpadă atunci când se spune că "strigă în tăcere dorința de a se bucura de soarele."
