În literatura română, tema moștenirii este abordată cu profunzime și complexitate în operele "Moara cu noroc" de Ioan Slavici și "Enigma Otiliei" de George Călinescu. Aceste două romane explorează diferite aspecte ale moștenirii și modul în care aceasta influențează personajele și acțiunile din poveste.
În "Moara cu noroc", Ioan Slavici surprinde impactul distructiv al moștenirii asupra personajului principal, licuriciul. Moara devine un simbol al blestemului și al decăderii morale, iar moștenirea îl determină pe licurici să-și piardă umanitatea și să cadă într-un cerc vicios al corupției și crimei. Prin contrast, în "Enigma Otiliei" de George Călinescu, moștenirea este prezentată ca un element care generează intrigă și complexitate în relațiile dintre personaje. Moștenirea lăsată de zămoștenitori influențează deciziile și comportamentul acestora, creând tensiuni și conflicte în cadrul familiei.
Ambele romane explorează tema moștenirii ca pe un factor care modelează destinul personajelor și dezvăluie aspecte ascunse ale societății. Prin intermediul acestor opere, cititorul este invitat să reflecteze asupra impactului moștenirii asupra individului și asupra comunității în ansamblu
