Răspuns:
Într-o zi de iarnă, când fulgii de zăpadă se așterneau cu delicatețe peste tot, iar aerul părea înghețat într-o liniște deplină, peisajul devenea o poveste în alb și gri. Copacii își întindeau ramurile goale, iar casele se ascundeau sub pături albe, luminate de lumânări în ferestre. Păsările își găseau adăpost în cuiburile lor calde, iar animalele se retrăgeau în culcușurile lor confortabile.
În acest peisaj fermecător, oamenii se înfășurau în haine groase, respirând aerul proaspăt și încărcat de miresmele reci ale iernii. Copiii se distrau în zăpadă, construind omuleți de zăpadă și alunecând pe pârtii înghețate, în timp ce adulții se strângeau în jurul focului, savurând căldura și împărtășind amintiri.
Lumina palidă a soarelui pătrundea printre nori, conferind peisajului o aură fermecătoare. În timp ce întinderea albă se întindea la nesfârșit, fiecare element părea să se odihnească sub manta sa de zăpadă, pregătindu-se pentru renașterea primăverii.
Iarna, cu farmecul ei rece și misterios, transforma lumea într-un tablou de poveste, în care fiecare detaliu părea sculptat cu grijă de mâna unei forțe magice.
