Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă în fragmentul de mai jos. Părintele crezu că a isprăvit cu bine tot şi se simțea mulțumit; i se păru chiar că nimic nu se întâmplase în viața lui tihnită. Dar când ieşi mai întâi pe uliţă, i se păru ciudat că ochii trecătorilor se aţin după dânsul. Nicicând până acum oamenii nu se opriseră în drum să privească după el. Teleguțenii* vedeau ceea ce el nu vedea: popa Man îmbătrânise tare. Părea că-i ceva frânt în el; umbla aplecat de spate, ca şi când ar duce o povarǎ grea. Când crezu că îşi poate începe viața lui obişnuită, popa Man simți o mare neîndemânare, o stângăcie ce-l umplu de teamă. Nu cuteza însă să cerceteze de unde-i izvorăște acea neîndemânare. Ca într-o nețǎrmuritǎ depărtare simțea răspunsul, deşi nu cerceta. lon Agârbiceanu, Popa Man ​