Cunoscutul scriitor contemporan Matei Vişniec scrie o continuare a poveştii Capra cu trei iezi de Ion Creangă sub forma unui text dramatic intitulat Capra, Iedul cel mic şi Cumătra lupoaică, apărut în formă tipărită la Editura Arthur, în anul 2020. Cartea este însoţită de ilustraţiile Andrei Bădulescu şi este destinată copiilor.
Ca orice text valoros destinat literaturii pentru copii şi acesta are o încărcătură simbolică semnificativă, ceea ce îl face căutat şi de către adulţi, aşa cum se întâmplă şi cu poveştile lui Creangă. Dincolo de farmecul poveştii în sine, iese în evidenţă umorul subtil legat de anumite aspecte ale vieţii umane cu referire la conştiinţă, la experienţa de viaţă şi mai ales la inteligenţă.
Autorul mai adaugă poveştii iniţiale câteva personaje precum Ursul, Cumătra lupoaică, doi jurnalişti (cu rol de a asigura autenticitate spectacolului scenic), dar şi trei personaje abstracte numite Remuşcări care dau buzna în sufletul omului, răscolindu-l. De remarcat, că jurnaliştii sunt cei care fac legătura cu publicul din sală, adulţi şi copii (de obicei, copiii sunt însoţiţi la spectacole de persoane mature), dramaturgul sugerându-le indicaţii scenice şi să închipuie scurte interviuri cu referire la conţinutul poveştii lui Ion Creangă, la autor sau dacă Lupul a meritat pedeapsa, dacă au văzut un lup în realitate, pregătind astfel atmosfera specifică desfăşurării spectacolului propriu-zis.
Aşadar, textul lui Matei Vişniec devine provocator încă dintru început. Într-o notă aparţinând aceluiaşi volum, autorul precizează că piesa s-a ivit după o discuţie cu organizatorii Festivalului Internaţional de Literatură şi Traduceri de la Iaşi, afirmând, în acelaşi timp că textul a fost mai întâi o povestire dar potenţialul ei dramatic, paradoxal şi dilematic, m-a făcut să scriu această dramatizare. Urmând acelaşi fir ideatic, ne dăm seama chiar de la început că Iedul cel mic, după păţania cu Lupul capătă inteligenţă. Ca atare, îşi pune diverse întrebări cu iz filozofic cu privire la răutăţile de pe lumea aceasta şi, în consecinţă, dă sfaturi mamei sale care se află într-o perioadă de accentuate tulburări sufleteşti. Scara trăirilor sale se întinde de la sentimentul de răzbunare până la bunătatea prostească.
Tâlcuind povestea în altă cheie, aş zice că se comportă mai întâi după dogme existente în Vechiul Testament (dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi), apoi cuprinsă de remuşcări caută să se aline sufleteşte şi să dea dovadă de iubire chiar faţă de duşmani, în speţă, faţă de Cumătra lupoaică, o ipocrită sadea, fără însă a filtra până unde poate avea încredere intr-un asemenea partener. Personajul martor al acestor stări sufleteşti şi personaj reflector în acelaşi timp este Iedul cel mic. Întrebările sale existenţiale, gândurile proprii au o paletă largă: De ce o fi existând rău pe lume? / Chiar crezi că toate vorbele din bătrâni sunt înţelepte?… Mamă, nu te mai bucura de suferinţa lui, că nu e bine. / Ce greu este să povesteşti uneori ce simt inimile şi ce gândesc minţile… / I-a intrat o îndoială în suflet / E greu să trăieşti cu remuşcările! / Şi o poveste te poate face ciuciulete, pe dinăuntru. Şi sufletul poate fi făcut ciuciulete.
