|L|0|1|2|3 456
5. Precizează tipul de dicționar din care a fost extras fiecare articol lexicografic:
a) zare (orizont, rază) s. f., g.-d. art. zării; pl. zări;
b) zare s. 1. v. orizont. 2. (la pl.) aer, v. văzduh;
♦
c) zare s. f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărgineşte linia ori-
zontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare (sau zări) = la orizont; ext. departe. Din zări
(sau zare) = din depărtări. (la pl.) văzduh; cer. Zările erau învăluite de ceaţa...
(SADOV.). Margine, limită. In zarea Iaşilor se găseşte o localitate care se cheamă
Bârnova (SADOV.); 2 (înv., pop.; adesea urmat de determ. care arată felul) Lumină
care se împrăştie în jurul unei surse luminoase, rază. În zarea lumânării chipul lui
se desluşea energic (GAL.) ◊ Loc. adv. (în constr. neg.) Zare de... = deloc; nici urmă
de... Zare de stea nu se vedea deasupra noastră (VLAH.). ◊ Expr. A se uita (sau a
privi) în zare la ceva = a privi un obiect (transparent), aşezându-l în dreptul unei
surse de lumină pentru a-l vedea mai bine. 3. (înv., pop.) Culme, creastă, coamă.
Pe deal stă zare de brânduşi albită (VLAH.). pl. zări.
a)
b).
c)
L012