Titlu: Regina Măiestuoasă a Lumii Încântate
În grădina ei fermecată, cu flori ce răsăreau sub lumina argintie a lunii, trona o regină măiestuoasă, cu ochii ca două lacrimi de diamant și părul ca mătasea aurie a răsăritului. Purtând o rochie țesută din raze de lună și povești nespuse, ea emana o aură de mister și înțelepciune.
Cu fiecare pas, pământul părea să tresară în adâncurile sale, iar păsările își încetau ciripitul pentru a o asculta. Zânele se adunau în jurul ei, aducând daruri de magie și cântând cântece vechi, păstrate în inimile lor de veacuri.
În ciuda regalității ei, inima reginei era plină de compasiune și dăruire. Ea veghea asupra poporului ei cu o grijă maternă, vindecând rănile sufletelor și aducând lumină în întunericul inimilor întristate.
În zorii zilei, când razele soarelui străpungeau norii și pătrundeau printre crengile copacilor, regina pășea în lumea oamenilor, aducând cu sine speranța și bucuria. Cu vorbele ei blânde și înțelepciunea sa profundă, ea schimba destine și aprindea flăcări ale înțelegerii și iubirii.
În palatul ei de cristal, cu turnuri ce atingeau cerul și ferestre ce reflectau culorile curcubeului, regina stătea singură uneori, privind în oglinda fermecată a sufletului ei. În acea oglindă, se oglindea nu doar frumusețea ei exterioară, ci și noblețea și puterea ei interioară, ce o făcea demnă de tronul ei divin.
Așadar, regina măiestuoasă a lumii încântate rămânea mereu un simbol al grației și nobleții, strălucind ca o stea pe cerul nopții veșnice a poveștilor.
