Titlu: "Prin Ochi de Copil"
Într-un mic colț de lume, printre străzi liniștite și curți pline de taine, copilăria mea se desfășura precum o poveste fermecată. Zilele lungi, presărate cu râsete și descoperiri, se contopiseră într-un amalgam dulce de amintiri. În acest tărâm al inocenței, prietenia era un fir subțire, dar extrem de puternic, care împletea destinele noastre într-un mod atât de delicat și etern.
Cu pași mărunți, îmi amintesc de zorii dimineților de vară, când soarele își începea călătoria pe cerul senin și aroma proaspătă a pâinii abia scoase din cuptor ne umplea străzile. În acele momente, străzile păreau a fi ale noastre, iar noi, o mână de copii neîngrădiți de griji, ne aventuram în lumea minunată a joacei.
Cu bicicletele noastre vechi, cu roți care scârțâiau a fiecare pedalare, ne lăsam pradă curiozității și exploram pădurea ce se întindea la marginea cartierului. Fiecare copac avea povestea sa, fiecare pietricică era un secret de descoperit. Împreună, construiam forturi din crengi și ne hrăneam imaginația cu povești desenate pe asfalt cu cretă colorată.
Dar printre toate aceste aventuri, cea mai de preț comoară era prietenia noastră. Împărțeam împreună bucuriile, dar și micile necazuri ale copilăriei. În spatele casei mele, aveam un ascunziș secret, o cabană improvizată unde ne adunam să visăm cu ochii deschiși. În acea lume a noastră, prietenii erau comoara ce strălucea mai puternic.
Când apusul vopsea cerul în tonuri calde de oranj și roz, știam că ziua se încheie, dar prietenia noastră rămânea nestricată. Împreună, am învățat că amintirile create în copilărie sunt ca niște bijuterii ce strălucesc întotdeauna în sufletele noastre, indiferent cât de mult timp trece.
Așa că, în fiecare dată când privim înapoi la acele zile pline de joacă și râsete, știm că am trăit ceva special. În ochii de copil, lumea era o adevărată minune, iar prietenia noastră era comori ascunse în inima fiecărui zâmbet și în fiecare clipă trăită împreună.
Copilărie în Flori
În zorii timpurii, sub soarele bland,
Copilărie-i un vis, pe pajiște rătăcind.
Cu clopoței de flori, în părul despletit,
Joc și voie bună, iar sufletul e zâmbet.
Sub cerul albastru, sărituri și jocuri,
Copilăria e poveste fără de nori.
Printre flori de câmp și raze de soare,
Amintiri în culoare, fermecătoare.
2. Dansul Vântului
În natura ce dansează, vântul cântă,
Prin iarba înaltă, poveste se țese.
Copilăria e dans pe aripile vântului,
Printre frunze, ascultând povestea lui.
În răsărit de soare, dimineața surâde,
Copiii ca fluturii, visele își urmează.
Jocul cu vântul, secret adânc și blând,
În copilărie, se scrie un imn plin de cânt.
3. Serenadă Sub Stele
Sub cerul nopții, licăriri de stele,
Copilăria cântă, în serenadă grele.
Râsete și jocuri, sub lumina lunii,
Suflete de copii, într-o simfonie de minuni.
Prin iarba umedă, cuvinte se rostesc,
Copilăria e poezie, în nopțile albastre.
Serenada sub stele, eternă și senină,
Sub clar de lună, povestea se continuă.
Sper ca te-am ajutat!
