Realizați rezumatul textului


in zorii zilei următoare, goeleta se afla în dreptul Majorcii, al cărei ţărm muntos,
piscurile învăluite în zăpezi şi cu poalele scăldate în verdeaţă
, defila in bordul
caselor
răsfirate printre copaci. În fața
golfurilor, roiau flotile întregi de bárci
drept
toată
ziua, fără să se fi sfârşit
. Din loc în loc, se vedeau sate cu
acoperişurile
pescăreşti şi deasupra cerul era plin de zborul pescăruşilor albi.
Viața la bord îşi reluase ritmul obişnuit; oamenii îşi făceau cartul, de veghe sau la
cârmă
, spălau puntea, matiseau parâmele rupte,
reparau velele sfâşiate la cusături,
totul
la îndrumarea lui Gherasim, ale cărui răni
făgăduiau să fie întremate până
la Gibraltar,
ca să nu intre în Atlantic cu mâna în eşarfă şi cu bandaj la cap.
Mihu îşi reluase, în sfârşit, învăţătura şi, după luni de zile în care tânjise după ea,
mintea
parcă i se deschisese cât se deschide altora în
câţiva ani. Primăvara trecută,
cand
debarcase la Sulina, ştia despre lume
numai cât văzuse cu ochii lui: drumul din
Muscel
la Bucureşti, de-acolo la Urziceni
,
la
Brăila şi pe Dunăre în jos. Nu auzise de
Mihail
Viteazul, nici de Ştefan cel Mare, ci numai de
Osman Paşa, cu care oameni de la el
luptaseră la Plevna;
acum cunoştea istoria țărilor româneşti, istoria Bizanţului,
a Atenei, a
Romei şi citea întruna prin cărţi, dornic
să afle istoria lumii întregi.
din sat se
Nu văzuse o hartă în viața lui şi acum cunoştea hărțile pământului, cu toate tainele
pe care în şcoli nu le învață nici şcolarii cei mai inimoşi. Nu ştia să citească decât din
abecedar şi acum învăța
astronomie, ca să citească mersul stelelor de pe cer. Nu ştia
decât să adune şi să scadă, mai greu să împartă şi să înmulțească, şi-acum învăța
algebră şi trigonometrie, ca să pătrundă jocul cifrelor în ascunzişurile lor cele mai
adânci. [...]
După-amiază, când oamenii care nu erau de cart se întindeau la taifas pe punte,
Mihu cobora în cabina căpitanului, se aşeza la masă, în fața lui Anton Lupan, cu
spatele la patul în care sforăia Martin Stricland, şi se dăruia cărţilor.
E uşor să înveți despre cele ce se văd, despre existenţa cărora te poţi încredinţa
privindu-le cu ochii tăi sau dând crezare oamenilor care le-au văzut şi le-au cercetat
înaintea ta. Chiar şi despre îndepărtatul soare e uşor să
înveţi, şi despre lună, şi
despre stelele din jurul ei, căci, dacă le urmăreşti mersul
pe cer, seară de seară
,
săptămâni şi luni întregi, îţi dai seama că se întorc
la locul de unde au plecat, făcând
de fiecare dată drumul în acelaşi fel, ceea ce
dovedeşte că totul se petrece înăuntrul
unor orânduiri fireşti.

Dar, ca să pătrunzi sub învelişul acestor le poate area, socute astrele cu preci zibar pe care şi atunci trebuie să chemi ochiul mintii în ajutor, din două adevăruri cunoscute să dovedești existenţa unui al treilea, unui al patrulea, unui al cincilea, şi aşa până se hominează totul în jur, să pui lumea intr-o ecuatie


.
Realizați rezumatul textului dat