După ce a fost păcălit de vulpe, ursul s-a întors la casa lui cu inima plină de furie și rușine. În noaptea aceea, ursul a avut un vis în care o voce înțeleaptă îi spunea că răzbunarea nu este întotdeauna cea mai înțeleaptă alegere. Astfel, dimineața, ursul s-a hotărât să își pună în practică gândurile.
În loc să caute răzbunare, ursul a decis să își îmbunătățească viața și să devină un urs mai înțelept. A început să studieze cărți și să caute sfaturi de la animalele mai înțelepte din pădure. În timp ce căuta cunoștințe noi, ursul a întâlnit o broască țestoasă care i-a spus că cel mai mare dar al înțelepciunii este capacitatea de a ierta și de a merge mai departe.
Inspirat de vorbele înțelepte ale broaștei țestoase, ursul a decis să își ierte prietena vulpe pentru păcăleala de dinainte și să o privească cu ochi noi. A mers la vulpe și i-a spus că înțelege că toți facem greșeli și că își dorește să îi ofere ocazia de a-și demonstra loialitatea.
Vulpea, surprinsă de atitudinea înțeleaptă a ursului, a fost mișcată și a promis să își arate recunoștința printr-un act de bunătate. Astfel, împreună, ursul și vulpea au lucrat pentru a-i ajuta pe ceilalți locuitori ai pădurii și pentru a face pădurea un loc mai bun pentru toți.
Și astfel, ursul a descoperit că răzbunarea nu aduce niciodată pacea și că cel mai mare act de înțelepciune este să îți pui orgoliul deoparte și să îmbrățișezi iertarea și compasiunea. De atunci, ursul și vulpea au devenit prieteni adevărați și au trăit în armonie în pădure pentru tot restul vieții lor.
