La bunicul după Johanna Spyri Heidi ajunse pe creste, cu mătuşa Dete. Aceasta îi zise bătrânului: Bună ziua, unchiule! Ea este Heidi, nepoata dumitale. Cred că nu o mai recunoşti. Bună ziua, bunicule! zise fetița încrezătoare. Bună! răspunse bătrânul. Heidi nu se mai sătura să îl cerceteze pe bunic. Avea barba lungă şi albă, iar sprâncenele îi erau dese şi sure. Mâinile lui erau mari, dar păreau blânde. Şi în ochii lui se îneca albastrul cerului. Se uită cu plăcere în jurul ei. Încotro priveai, iarbă verde, mătăsoasă şi stânci înalte. Văzu şi staulul caprelor. Bătrânul se hotărî şi o întrebă neîncrezător: - Acum ce vrei să faci? -Vreau să văd cum este înăuntru, zise Heidi şi o porni spre cabană. Bunicul se îndreptă şi el spre casă.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
