Răspuns:
Basmul se deschide cu sugestia unui timp străvechi, când «Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului». În acele vremuri trăiau un împărat și o împărăteasă. Împăratul se afla în război cu împărăția vecină de cincizeci de ani, ceea ce îl chinuise atât de mult încât arăta «ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe». Însă ceea ce îi întrista cel mai mult pe cei doi era lipsa copiilor.
La rugăminţile împărătesei către Maica Domnului, pe icoana acesteia apare o lacrimă, pe care femeia o soarbe și rămâne însărcinată. Ea naște apoi un copil, pe care îl botează Făt‑Frumos din lacrimă, în conformitate cu povestea conceperii sale. Precum se întâmplă în basmele populare românești, copilul creştea într-o lună cât alţii într‑un an. Când crește, acesta își face buzdugan de fier, cu care pleacă, dorind să continue războiul tatălui său.
Făt-Frumos înaintează până ajunge la palatul rivalului. Acesta refuză să se lupte cu el, îndemnându-l să lege o frăție de cruce. Apoi, îi împărtășește lui Făt Frumos temerile sale. În schimbul menținerii păcii pe tărâmul său, împăratul se învoise să-i cedeze Mamei-Pădurilor, din când în când, câte un copil din zece, dintre odraslele țăranilor. Chiar în ziua aceea, ea trebuia să vină să-și revendice «plata».”
Explicație:
sper sa te ajute.succes!!
