Porumbelul la fereastra mea
Este o zi de vară. Un porumbel stă la fereastră mea, uitându-se la mine cum îmi fac temele pe care doamna noastră dirigintă ni le a dat să le facem.
Porumbelul mă cheamă la el să îmi spună ceva:
- Bună,frumoasă fata! Scuză-mă ca te deranjez, voiam să văd ce faci!
-Bună, porumbelule! Îmi fac temele! Vrei un pahar de apă ca văd ca îți este foarte cald.
- Desigur! Îți mulțumesc frumos!
Fata se duse în bucătărie pentru a i pune un pahar de apă porumbelului însetat. Când se întoarse, văzuse ca porumbelul deja plecase. Porumbelul îi lăsase un mesaj:
“ Scuza mă ca am plecat, dar mama porumbița m a chemat la cină, dar îți mulțumesc pentru faptul ca te ai gândit la mine! Ai un suflet bun! O zi bună în continuare!”
Fetița a rămas uimită ca un porumbel poate scrie așa frumos. De atunci, fetița este foarte bucuroasă ca a putut vorbi cu un porumbel.
