„Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă şi sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-acolo cu arbori arămii. Supravegheaţi de un caporal scund, negricios, şi ajutaţi de un ţăran cu faţa păroasă şi roşie, doi soldaţi bătrâni săpau groapa, scuipându-şi des în palme şi hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios…” (Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor)
1.Evidenţiază elementele care conturează tonalitatea sumbră a romanului
2.Pune în relaţie secvenţa citată cu finalul romanului
3.Ilustrează conceptual operaţional descrierea, folosind ca punct de plecare fragmentul​