rezumă acest text în 65-70 cuvinte,,Acum satul arăta ca orice sat. Aceleaşi case de cărămidă cu pridvor sprijinit în coloane de beton, aceleaşi porți de fier forjat cu ornamente argintii, aceleaşi spaliere cu viță producătoare sub care se întind mese și se garează maşini. Odată cu mine, din tren coborâse o armată întreagă de bărbați şi femei încărcați de plase burduşite cu pâini, pachete de zahăr şi de mălai, sticle de ulei: navetiştii**. Cum înaintau pe uliţa principală, pe şosea, atât de mulți încât păreau încolonați, semănau - cu feţele lor obosite şi paşii întins hotărât mai puțin cu nişte oameni grăbindu-se spre casă și mai mult cu nişte participanți la un marş al tăcerii al cărui scop nu era rostit decât în gând. M-am lăsat antrenat de această ciudată manifestație până când, unul câte unul, demonstranții au dispărut fără un cuvânt prin curţi şi numai când a rămas pe şoseaua cuprinsă de seară o singură pereche înaintând tot mai obosită spre marginea, devenită mai umilă, dar mai fermecătoare, a satului - am îndrăznit să grăbesc pasul spre cei care întorseseră de câteva ori capul simțindu-se urmăriți și să-i întreb dacă știu unde locuieşte familia Ostahie"​