Răspuns:
În perioada interbelică, economia mondială a cunoscut o perioadă de prosperitate și creștere rapidă, numită și "boom-ul economic". Această perioadă a fost caracterizată de o creștere semnificativă a producției industriale și agricole, ceea ce a dus la apariția fenomenului de supraproducție. În timp ce producția creștea, cererea nu a putut ține pasul, ceea ce a dus la scăderea prețurilor și la acumularea de stocuri nevândute.
Această supraproducție a avut consecințe negative asupra economiei, în special în Statele Unite ale Americii. În 1929, a avut loc prăbușirea bursei de valori de la Wall Street, cunoscută sub numele de "Marea Criză". Această prăbușire a declanșat o criză economică globală, care a afectat majoritatea țărilor din lume.
În urma crizei economice, șomajul a crescut semnificativ, iar oamenii au avut dificultăți în a-și găsi locuri de muncă și a-și asigura traiul de zi cu zi.
Pentru a face față acestei crize, președintele american Franklin D. Roosevelt a introdus un program de reforme și măsuri economice cunoscut sub numele de "New Deal". Acest program a avut ca scop stimularea economiei și reducerea șomajului prin implementarea unor proiecte de infrastructură, crearea de locuri de muncă și reglementarea sectorului financiar.
New Deal-ul a avut un impact semnificativ asupra economiei americane, contribuind la redresarea acesteia și la stabilizarea situației sociale. Deși nu a rezolvat complet criza economică, a adus oamenilor speranță și a pus bazele unor politici economice și sociale mai
