Poezia "Moartea Caprioarei", de Nicolae Labiș, redă amintirea dramatică a unei secete devastatoare din copilăria autorului. Într-o perioadă de foamete și sete, autorul și tatăl său pleacă la vânătoare în căutarea hranei. Vanatoarea se desfășoară lângă singurul izvor rămas în zonă, unde caprioarele vin să se adape la înserare. În ciuda setei intense și a apropierea izvorului, autorul trebuie să rămână nemișcat pentru a nu speria animalele. Prima caprioară care sosește este împușcată, iar imaginea acelei momente își lasă amprenta puternică în mintea copilului, marcând trecerea de la inocența copilăriei la conștientizarea brutală a realității și a sacrificiului necesar pentru supraviețuire.