Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte, El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat, Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri, Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri, Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri, Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeasnnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!

De scris toate figurile de stil din fiecare strofă a poeziei.​