Poezia este de fapt un minunat pastel, în care Ion Pillat ne prezintă cel mai bogat anotimp - toamna. Titlul poate avea mai multe semnificații, după părerea mea ( fiecare cititor interpretând prin filtrul ”inimii” mesajul transmis):
- ”În vie”, nu are prea multă legătură cu conținutul poeziei, acesta fiind pus metaforic, pentru a-i aminti ” Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă-ntoarnă?”, deși primul vers vorbește clar despre însemnătatea viei în viața poetului ” „Tot mai miroase via a tămâios şi coarnă, Mustos....”
- De fapt poetul se ancorează în toamna care îl încântă, pentru a-i reaminti că trecerea timpului, a tinereții sunt definitorii omului, că ” În inimă cum prinde o toacă-ncet să bată / Lovind în amintire ca pasărea-n agud”, chiar dacă toamna poartă hainele specifice ”Cu galben şi cu roşu”.
--------------------------
În vie de Ion Pillat
„Tot mai miroase via a tămâios şi coarnă,
Mustos a piersici coapte şi crud a foi de nuc…
Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc;
Ce vrea cu mine toamna, pe dealuri de mă-ntoarnă?
Nu e amurgul încă, dar ziua e pe rod
Şi soarele de aur dă-n pârg ca o gutuie.
Acum – omidă neagră – spre poama lui se suie
Târâş, un tren de marfă pe-al Argeşului pod.
Cu galben şi cu roşu îşi coase codrul iia.
Prin foi lumina zboară ca viespi de chihlimbar.
O ghionoaie toacă într-un agud, şi rar
Ca un ecou al toamnei răspunde tocălia…
S-a dus. Şi iarăşi sună… şi tace. Dar aud
– Ecou ce adormise şi-a tresărit deodată –
În inimă cum prinde o toacă-ncet să bată
Lovind în amintire ca pasărea-n agud.”
