Titlul povestirii mele este "Aventura în parc".
Într-o frumoasă după-amiază de sâmbătă, am hotărât să merg în parc cu câțiva prieteni. Vremea era superbă, soarele strălucea pe cerul albastru și păsările ciripeau vesel. Am luat o pătură și niște gustări și am plecat spre destinația noastră.
La sosire, am găsit un loc minunat sub un copac înalt și am întins pătura pe iarbă. Am început să ne relaxăm și să ne bucurăm de natură. În timp ce ne povesteam amuzantele întâmplări din săptămâna ce trecuse, am observat un vânticel care se ridica. În câteva secunde, pătura noastră a fost luată de vânt și a zburat în aer ca un zmeu nebun.
Toți am râs în hohote, iar eu am strigat: "Pătura noastră a devenit un aventurier în aer!" Prietenii mei au început să alerge după pătură, iar eu i-am urmat în grabă. Am alergat prin parc, încercând să prindem pătura care zbura în voie, iar oamenii din jur se uitau la noi cu uimire.
După câteva minute de haos și râsete, am reușit să prindem pătura și am ajuns toți epuizați înapoi la locul nostru inițial. Am căzut pe iarbă, râzând și respirând greu. A fost o aventură neașteptată și amuzantă.
În această poveste, am folosit pronumele personale "ne", "
Explicație:
M-aș bucura dacă mi-ai da coroană:)
