În sala de clasă, sub lumina caldă, Stăteau rechizitele, ordonate, în rând, Caiete înșirate, creioane în jur, Și penare aliniate, cu grija sortate.Într-o zi de toamnă, când timpul trecea greu, Un stilou zbuciumat s-a simțit neliniștit, În geanta lui, cerneală nesfârșită zbura, Dar plăcerea scrisului învățase să uite.Alături, un creion, cu vârful îndoit, Plângea discret, rănile lui nevăzute, Tăiat din greșeală, uitat în agitație, Dar totuși fără regrete, încă își purta menirea.Un ghiozdan cam prea plin, cu cărți înghesuite, Și mape cu foi împrăștiate pe ici pe colo, Se simțea obosit, o povară de purtat, Dar totuși, cu mândrie, rămânea alături de școlarul lui.Și-n colț, o radieră, tăcută și modestă, Ea ștergea greșelile, cu blândețe și veselie, În umbra altor rechizite, dar totuși indispensabilă, Ea aducea lumina în întunericul necunoscut.În această sală, cu personaje de hârtie, Viața la școală prindea contur și culoare, Fiecare rechizit își avea povestea sa, Și împreună, alcătuiau o lume minunată.
