În lumina dimineții, când zorii zâmbesc blând,
O mamă se trezește, e lumina din pământ.
Cu răbdare și iubire, ea zilele le deschide,
Cu inima plină de dragoste, pe fiecare le mângâie.
Ea este steaua ce strălucește în întuneric,
Gardianul căldurii și al sufletului poetic.
Cu fiecare pas, cu fiecare gând,
Mama este al nostru ghid, în fiecare rând.
În brațele ei găsim alin, în sufletul ei adăpost,
Mama este forța ce ne ridică în orice nopți de coșmar și viscol.
Cu glasul ei blând, cuvintele ei ca o melodie,
Ne îndrumă, ne susține, ne aduce bucurie.
Ea e izvorul de înțelepciune, de iubire fără margini,
Mama, cuvântul dulce ce ne alină și ne-nalță în urcușul vieții chinuri și vânturi.
În fiecare zi, în fiecare ceas,
Mama, în sufletul nostru mereu va fi acasă.
În răsăritul de soare și în amurgul de dor,
Ea rămâne stânca, ancoră și motor.
Cu inima ei mare, cu sufletul ei divin,
Mama este steaua ce strălucește mereu în destin.
Așa că să-i spunem acum, cu glas cald și sincer,
Mamei noastre iubite, în lumea noastră primăverii fierbinte și cer,
Mulțumesc pentru tot, pentru fiecare pas,
Ești iubirea noastră, ești viața, ești misterul ce ne-nconjoară pe noi, copii ce ai înfăptuit cu har.
