Răspuns:
Trenul își croia drum prin peisajul învăluit în ceață, iar pasagerii se adânceau în cărți sau se pierdeau în gânduri. În compartimentul meu, un cuplu bătrân ținea strâns de mâini, privindu-se cu tandrețe. M-am gândit că poate au trăit o viață întreagă împreună și că fiecare călătorie cu trenul era pentru ei ca o nouă aventură.
Pe la mijlocul călătoriei, am auzit un strigăt panicat și am văzut un pasager căutând disperat prin bagaje. S-a întâmplat că a pierdut portofelul, iar disperarea lui a stârnit compasiunea celor din jur. Cu toții ne-am mobilizat să-l ajutăm să-l găsească, iar după câteva minute tensionate, portofelul a fost găsit sub un scaun. Mulțumindu-i tuturor, pasagerul recunoscător a dat dovadă de un zâmbet ușurat.
Acel moment de solidaritate ne-a apropiat pe toți în compartiment. Ne-am dat seama că, în ciuda anonimatului călătoriei cu trenul, suntem legați de aceeași umanitate și că gesturile mărunte de bunătate pot face diferența într-o călătorie.
