Răspuns:
Titlu: Primul Vestitor al Primăverii
În acele prime zile de martie, când zăpezile încep să se topească și vântul rece al lui Baba Iarna își pierde din putere, natura se trezește timidă din somnul ei. Prima semn de viață care anunță venirea primăverii este apariția ghioceilor, acele delicate flori albe ce strălucesc ca niște mici clopoței în lumina timidă a soarelui de primăvară.
Cu fiecare zi care trece, iarba începe să se îmbrace în verdele ei, iar păsările se trezesc din lunga lor odihnă, începând să cânte din nou în ramurile goale ale copacilor. Prinși între două lumi, între iarna care se retrage și primăvara care își face loc, ghioceii apar ca un semn clar că timpul frigului a trecut.
Ghiocelul, cu chipul său gingaș și puritatea sa albă, se ridică mândru deasupra zăpezii topite. În mijlocul unui peisaj încă înghețat, el este un simbol al speranței și al reînnoirii. Cu fiecare floare care înflorește, pare că natura își aduce aminte de propria-i putere de a renăscu și de a învinge orice obstacol.
În timp ce ghioceii se înmulțesc, iar pajiștile se umplu de culori vesele, chiar și cele mai firave flori încep să își facă simțită prezența. Întâlnindu-se cu razele calde ale soarelui, aceste floricici timide povestesc între ele despre visele de primăvară și despre promisiunea unui nou început.
În încheiere, când întreaga natură este cuprinsă de un val de verde și flori, Baba Iarna se retrage încet, plecând cu greu spre crestele muntoase, unde va aștepta în tăcere revenirea lui. Cu lacrimi în ochi și suflet greu, el înțelege că a sosit timpul pentru primăvară să domnească peste pământ, iar el să se odihnească în așteptarea următoarei sale chemări. Astfel, primul vestitor al primăverii, ghiocelul, își îndeplinește cu mândrie misiunea sa, aducând cu el bucuria și speranța unei noi începuturi.
