Răspuns:
Într-o seară liniștită de vară, am fost martorul unei întâmplări cumplite - un incendiu. Totul a început cu un fum subțire, abia perceptibil, care se ridica în aer, apoi a izbucnit flacăra, roșie și amenințătoare. O casă mică, cu acoperișul de paie, a fost cuprinsă în întregime de flăcări. Îmi amintesc cum am simțit o adiere caldă și mirosul puternic de fum în aer. Oamenii din jur s-au adunat în grabă, strigând și încercând să stingă focul cu găleți de apă și pături. Dar flăcările se răspândeau cu rapiditate, cuprinzând tot mai mult din locuință. Văzând că eforturile noastre erau zadarnice, am sunat imediat la pompieri, sperând că vor ajunge în timp util să salveze ceea ce mai putea fi salvat. În timp ce așteptam, privind neputincios cum flăcările înghițeau totul în cale, mi-am dat seama de fragilitatea vieții și de cât de rapid totul poate lua o întorsătură neașteptată. În cele din urmă, pompierii au ajuns și au reușit să stăvilească incendiul, dar am rămas marcați de imaginea acelor flăcări înspăimântătoare, care au distrus totul în calea lor.
