Luptele erau o parte integrală a culturii și societății romane antice. Ele erau practicate în diferite contexte, inclusiv în cadrul exercițiilor militare, al competițiilor sportive și al divertismentului public.
În cadrul armatei romane, soldații erau instruiți în tehnici de luptă cu armele lor caracteristice, cum ar fi gladiusul (sabia scurtă) și scutul lor rectangular. În plus, legiunile romane organizau exerciții de antrenament și simulări de luptă pentru a-și îmbunătăți eficacitatea în câmpul de luptă.
În afara contextului militar, luptele erau adesea parte a competițiilor sportive și a spectacolelor publice. Gladiatori, care erau adesea prizonieri de război sau sclavi, se luptau în arenele romane pentru divertismentul public. Aceste lupte, cunoscute sub numele de "lupte de gladiatori", implicau adesea arme variate și abilități de luptă complexe.
De asemenea, existau și competiții sportive precum pugilatul (lupta cu pumnii) și luptele greco-romane, care erau populare în rândul romanilor. Aceste competiții au fost adesea parte a festivalurilor și evenimentelor culturale.
În general, luptele la romani erau o parte importantă a vieții lor sociale și culturale, fiind practicate atât în scopuri militare, cât și pentru divertisment și competiție sportivă.
