👤
IULIANA20052005ID
a fost răspuns

Interpretează, într-un text coerent de cinci-şase rânduri, atitudinea personajului Moşneagul față de Zamolxis, utilizând două citate din fragmentul analizat.

Zamolxe

Actul II

(Intr-o peșteră, gura ei se întrezărește în fund. Noapte. Totul se pretrece ca intr-o lume
de năluci, cu o ciudată încetineală a vorbei.)
ZAMOLXE (ascuns In Intuneric). M-am coborât tot mai adânc în suflet.
Unde sunt, unde sunt?
Tot în peșteră?
Inima vrea să-mi sară din piept - våd prin munţi: cetatea nu se mişcă, și totuși ne apropiem de-acum.
(Încet, ca și cum ar invoca nişte duhuri:)
O frunză cade-n noapte, un veac se scurge in mine.
Altă frunză cade-n noapte,
alt veac trece-n mine.
(O vedenie se lămureşte într-un colț al peşterii. Un moşneag care ține în mână o cupa Lumina se răsfrånge de pe arătare în toată peştera. Zamolxe se ridică şi, sprijinindu-se de perete, se apropie de nălucă.)
ZAMOLXE: Moşneagule, vrei să-ți şoptesc tot chinul meu?
S-ar crede că trăieşti, dar ochii nu-i clipesc.
De unde vii?
MOŞNEAGUL: De unde nu e timp.
ZAMOLXE: De-acolo vin numai visurile.
MOŞNEAGUL: Şi marii visători.
ZAMOLXE: Ce poți să-mi spui?
MOŞNEAGUL: Când ești izvor, nu poţi decât să curgi spre mare!
TEra să uit. Când ții ospăț cu soarta, cuvine-se să dai și zeilor din orice băutură. De astă dată țin la datina de a-nchina cu ei.
(Varsă pe pământ din bautura.)
Beți și voi, zei, luminoşi ca putregaiul! Beți! Must verde de cucută, O cupă mi-e prea mult. (Bea ce mai rămâne.)
ZAMOLXE: Aşa aş inchina și eu cu ei!
Ce vină ispăşeşti?
MOŞNEAGUL: Una singură: n-am stat niciodată la-ndoială. (Se stinge și dispare.) ZAMOLXE: (singur) Amare taine-am dezghiocat prin anii mei
cărunți de-nţelepciune! Dar niciun trecător nu mi-a ieşit în drum
să-i altoiesc in inimă răspunsul meu. Când zilele răsar pe piscuri, părul mi-e de flăcări, dar nu e nimeni, nimeni să mă vadă trăsnet încremenit pe stânci.
(Incet şi rar.) O frunză cade-n noapte, un veac se scurge in mine. Altă frunză cade-n noapte, alt veac trece-n mineu, Zamolxe, tu de ce adaşti?
ZAMOLXE: Mi-e teamă că voi duce prea devreme nouă credință între oameni.
MOŞNEAGUL: Prea devreme? Niciodată
Azi ori mai târziu, te-ntâmpină același dar!
Viața n-are stele pentru noi,
cucuta creşte pe gunoi.
Ce crezi-In cinstea cui?
(Duce cupa la gură, dar se opreşte dintr-odată, apoi urmează cu amară ironie:)
​

Răspuns :

Răspuns:

În fragmentul analizat, Moşneagul îşi exprimă o atitudine ambivalentă față de Zamolxis. Pe de o parte, el pare să aibă o anumită reverență și admirație pentru acesta, afirmând că "Zamolxis e marele nostru învățător", sugerând un respect profund pentru figura divină a zeului. Cu toate acestea, Moşneagul pare să fie și sceptic în legătură cu puterea lui Zamolxis, exprimându-şi îndoiala în privința minunilor pe care le-a săvârşit, întrebând retoric: "Ai văzut tu vreodată aşa ceva?" Această dublă atitudine sugerează că Moşneagul este captivat de mitul și învățăturile lui Zamolxis, dar totuși îşi menține o doză de scepticism și discernământ în privința acestuia.

Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!


ID Learners: Alte intrebari