Explicație:
Un rezumat scurt la povestea Căprioara scrisă de Emil Gârleanu despre o căprioară și iedul ei înțărcat de mult. Ea știe că acesta va trebui să se descurce singur de acum înainte, dar sufletul ei este îndurerat la gândul că va trebui să se despartă de ființa căreia i-a dat viață și a hrănit-o cu laptele ei.
O căprioară și iedul ei stau stau și se odihnesc. Puiul și-a întins capul pe spatele mamei lui iar ea îl linge și-l dezmiardă. Însă sufletul căprioarei este sfâșiat de ideea de a-și lăsa singur iedul, pentru că acesta a înțărcat de mult și acum trebuie să se descurce singur.
Căprioara își face curaj și împreună cu puiul ei pleacă spre stâncile din zare, pentru că știe că acolo pe muchiile prăpăstiilor acesta va fi protejat și de lup și de vânător, deoarece, doar ele căprioarele se încumetau să urce. Ea aleargă destul de repede, vrând să vadă dacă iedul se poate ține de ea. Puiul reușește să se țină de mama lui, oprindu-se o clipă doar la salturile ei amețitoare, apoi fugind ca o săgeată zburdând de bucurie.
Căprioara se oprește din fugă la vederea pădurii pe. care trebuie s-o străbată pentru a ajunge pe muchiile stâncilor. Împreună cu iedul ei, pășesc atent prin pădurea deasă, însă puiul este vesel și merge în fața ei sărind. Dar căprioara presimte pericolul și vede sub o creangă ochii lupului cum străluceau lacomi. Un salt al lupului ar fi fost de ajuns ca iedul ei să fie sfâșiat, însă ea scoate un țipăt adânc și sfâșietor care îl face pe lup să-și îndrepte atenția spre ea. Se prăbușește la pământ sub colții fiarei și își vede puiul fugind în adâncul pădurii înspăimântat.
