"Pastel" de George Topârceanu este un poem care transmite o profundă înțelegere a frumuseții naturii și a trecerii timpului. Mesajul poemului este că viața este efemeră și că trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă, în ciuda inevitabilității schimbării și a trecerii timpului.
Două elemente componente ale peisajului descrise în poem sunt cerul și marea. Cerul este prezentat ca un spectacol în continuă schimbare, iar marea este ilustrată ca o oglindă a acestei schimbări, reflectând lumina și culoarea cerului.
Două figuri de stil relevante pentru mesajul poemului sunt personificarea și metafora. Personificarea este folosită pentru a da viață elementelor naturii, cum ar fi "cerul se deschide" și "marea se joacă". Aceasta subliniază ideea că natura este vie și dinamică. Metafora este folosită pentru a descrie timpul ca pe un artist desăvârșit, care pictează peisajul cu culori efemere, subliniind astfel fragilitatea și trecerea timpului.
Emoția exprimată în poem este o combinație de uimire și nostalgie. Uimirea este simțită în fața frumuseții efemere a naturii, în timp ce nostalgiile vine din conștientizarea inevitabilității trecerii timpului și a schimbării. Această combinație de emoții subliniază complexitatea experienței umane în fața frumuseții și fragilității vieții.
