Răspuns :
Răspuns:
Ecolocația este abilitatea prin care anumite specii de animale pot detecta prezența obstacolelor din fața lor, chiar dacă nu le văd. Animalele emit sunete și ascultă ecoul acestora, fiind capabile să găsească prada, să ocolească obstacole și să navigheze fără a folosi vederea.
Patru specii de animele folosesc ecolocația: cetaceele (delfinii și balenele), liliecii, unele păsări precum Guacharo (Steatornis caripensis) și o specie de mamifere mici, asemănătoare cârtiței, numite chițcani. Acest simț este deosebit de util, în special noaptea sau în spații întunecate, cum ar fi peșterile, mediile subterane, adâncurile mării sau în apele mâloase, cu vizibilitate redusă.
Animalele emit sunete de diferite frecvențe care pot fi măsurate în hertzi. Sunetele sunt vibrații care călătoresc prin aer, apă sau obiecte solide. Tonalități mai înalte decât limita auzului uman, de obicei peste 20.000 hertzi, sunt denumite ultrasunete. Când un sunet se lovește de un obiect, sunetul se reflectă. Sunetul reflectat se numește ecou. Prin interpretarea corectă a ecourilor, animalele pot să determine distanța până la un anumit obiect, dimensiunea, dacă acesta se îndepărtează sau se apropie. Intervalul de timp dintre momentul în care sunetul este emis și întoarcerea lui sub forma unui ecou indică distanța până la acel obiect.
Delfinul se folosește de reflectarea undelor acustice pentru a calcula mărimea și forma unui obiect, distanța la care e și direcția urmată pentru a găsi hrană chiar și în ape tulburi. Când mai mulți delfini se apropie de aceeași sursă de hrană, niște sunete ca un fel de pocnituri fac ca delfinul dominant să aibă dreptul de a-și lua hrana fără ca cei doi să se lovească. Ecourile care revin din impulsurile sonore sunt primite de un depozit de grăsime în maxilarul inferior al delfinului. Această „grăsime acustică” transmite sunetul de-a lungul unui canal subțire de grăsime către oasele urechii delfinului. Toate mamiferele au un melc al urechii între care amplifică, detectează și transformă undele acustice în impulsuri electrochimice. Delfinii au melci speciali care detectează frecvențele ultrasonice.
Comunicare 1
Ecolocația funcționează pe același principiu și la balene. Pe măsură ce buzele vibrează, sunetul este transmis prin „pepenele” balenei, țesut gras care îi alcătuiește fruntea. Acest țesut are aceleași proprietăți acustice ca și apa. Prin urmare, sunetul trece în mare cu pierderi minime de energie. Balenele dințate pot direcționa sunetul sărind din sacii de aer din nas și, eventual, folosind mușchii feței pentru a modifica forma pepenelui.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!