Fragmentul prezintă hora satului într-o zi de duminică, în curtea Teodosiei, văduva lui Maxim Oprea. Briceag, lăutarul cântă înfocat o Someșană, iar dansatorii, fete și flăcăi se prind în horă, tropotind și învârtindu-se cu foc.
Flăcăii trec fetele pe sub mână, le dau drumul și se învârtesc singure, țopăie pe loc ridicându-și tălpile, își ciocnesc călcâiele zgomotos și plesnesc tureacii. Câte un flăcău mai chiuie, dar răgușește repede datorită prafului ridicat și iuțelii jocului. Fetele nepoftite la dans stau pe margine și privesc cu jind dansatorii, glumind sau spunându-și câte ceva. Mamele și babele vorbesc despre odrasle sau necazuri, iar copiii neastâmpărați aleargă printre femei, furând florile fetelor care-i ocărăsc sau se înfurie.
