Numele personajului din textul "Florița din codru" este Florița, o femeie în vârstă de aproximativ 60 de ani, originară dintr-un sat pitoresc din adâncul codrului. Florița era o femeie muncitoare și harnică, care își petrecea zilele îngrijindu-și grădina cu dragoste și devotament. Fizic, era o femeie plinuță, cu părul alb ca zăpada și ochi blânzi, care străluceau de înțelepciune.
Printre trăsăturile morale definitorii ale lui Florița se numără generozitatea și răbdarea. Generozitatea ei era ilustrată de momentele în care împărțea merele și zarzavaturile din grădina ei cu vecinii săi mai puțin norocoși. Răbdarea ei fără margini se putea observa în momentele în care își ajuta cuvântul bun copiii din sat, indiferent de greutățile pe care aceștia le întâmpinau.
Un alt aspect important al caracterizării lui Florița este reprezentat de pasiunea ei pentru natură, o valoare personală pe care o corela cu generozitatea. Florița credea că respectul față de natură este esențial pentru o viață echilibrată și fericită, motiv pentru care își petrecea fiecare zi îngrijind cu grijă fiecare fir de iarbă din grădina ei.
