Poezia "Pe lângă plopii fără soț" de Mihai Eminescu este bogată în figurile de stil. Iată câteva dintre ele:
Metafora - "Păstorel" este numele cu care poetul îl desemnează pe Mihai Eminescu.
Personificarea - "Plopii fără soț" sunt personificați prin atribuirea lor de trăsături umane.
Epitetul - "Câmpii albastre", "cetini albe" sunt exemple de epitet folosit pentru a evidenția anumite caracteristici ale peisajului.
Simbolul - "Păstorel" poate fi considerat un simbol pentru poet, reprezentându-l în relația sa cu natura și cu inspirația poetică.
Aliterația - "Pe lângă plopii fără soț" este un exemplu de aliterație, unde sunetul "p" se repetă în cuvintele consecutive.
Ritmul și rima sunt alte elemente importante în structura poeziei, contribuind la fluiditatea și frumusețea versurilor.
Aceste figuri de stil contribuie la creația unei imagini poetice bogate și evocative în poezia lui Eminescu.
