8
Din greşeală
dupa Lev Tolstoi
Vladimir, un băiat de şapte ani, şi Tania, o fetiţă de cinci ani, se jucau pe covor. Vladimir era
un băiat serios, sănătos, cu un zâmbet fermecător, ce-i scotea la iveală dintil tari, lar Tania era
energica, cu ochil negri, vioale, guralivä, pusă pe sotil, veselă şi drăguță cu toată lumea.
Doamna Ostrovskaia puse pe farfurie o prăjitură, se intoarse către copii şi spuse:
Copil, cine-i duce dadacej prajitura?
Eu, mama, eul spuse Vladimir
-Eu, eu, eu, eu, eu, eul strigă Tania şi se repezi de pe scaun.
-Nu, cine-a spus cel dintâi. Du-te tu, Vladimir! a spus tatăl.
Părinţi l-au aşteptat pe Vladimir. A trecut multă vreme, dar acesta nu apărea.
- Tania, dà o fugă şi vezi de ce nu vine Vladimir de atâta vreme!
Tania zbură în coridor şi de-acolo in odaia copiilor, care se afla lângă odáița dádacel. Auzi in
urma ei un suspin. Se uită înapoi. Vladimir stâtea lângă patul lui, se uita la un cal de jucărie și,
ținând în mână farfuria, plângea amarnic. Pe farfurie nu mai era nimic.
- Vladimir, ce-i cu tine? Unde-i prăjitura?
-
- Eu... eu... am mâncat-o, din greşeală, pe drum. La început un pic, apoi am mâncat tot.
- Vladimir, uite cel Nu mai plânge! Du-te la dădacă şi spune-i că ai mâncat-o din greşeală,
cere-i iertare şi mâine, noi i dăm desertul nostru. Ştii ce bună este eal
Vladimir încetă. Îşi sterse lacrimile cu dosul mâinilor.
-Dar cum să-i spun? zise el.
Tania a propus să meargă împreună, aşa că s-au dus şi s-au întors fericiți.
Râzând înduioşată, dădaca le spuse:
-Tania, Vladimir, voi sunteți prietenii meil
substantive
adjective
pronume