”Coana Chirița” este o moșiereasă de la țară incultă, grosolană, ridicolă, vulgară care vrea să fie acceptată de înalta societate a vremii sale, părând o aristocrată, cu preocupări moderne, Alecsandri evidențiind de fapt tocmai reversul, spre ” biciuirea năravurilor rele şi a ridicolelor societăţii noastre” fiind cunoscut faptul că personajul a existat în realitate ( bineînțeles sub alt nume) și binecunoscut de scriitor.
Așadar, Chirița are comportamentele amintite ( călărește deși nu îi place, plătește lecțiile de franceză ale lui Guliță, ea însăși vorbește această limbă, dar o ”omoară”!), având ceva motive:
Aș încheia cu simplă caracterizare a Chiriței dată de Călinescu doar în câteva cuvinte: „Chiriţa e o cochetă bătrână, dar şi o mamă bună, o burgheză cu dor de parvenire, dar şi o inteligenţă deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă”
