Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea publică a
calităților individuale este sau nu importantă, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din
textul Bacovia. Poezie sau destin de Agatha Grigorescu-Bacovia, cât și la experiența personală sau
culturală. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a
două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii pertinente; 14 puncte
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare (norme de exprimare,
de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea, respectarea precizării privind numărul minim
de cuvinte.
Cezar Petrescu nu numai admira pe poet, dar îl și iubea. A scris articole din care se vede dragostea
și prețuirea ce acorda lui Bacovia. Era indignat că nu i se rezolva o situație care să-i aducă mai multă
bucurie poetului, suferind cum îl știa, și ofensat când era în joc existența, cu toate distincțiile care i se
acordau din timp în timp. De câte ori apărea o nouă ediție din poeziile lui Bacovia, scria câte un articol plin
de înțelegere a operei, și mai ales a dramei autorului. [...]
În 1930, Cezar Petrescu îl întâlnise pe Bacovia pe bulevard, fără să se oprească spre a vorbi cu
poetul, acesta fiind foarte gânditor și neobservând, la rândul său, pe confratele scriitor. Datorită acestei
întâlniri, Cezar Petrescu a scris un articol intitulat: Bietul poet! [...] Articol admirativ, dar și multe compătimiri,
care dor. ”Compătimirea micșorează demnitatea omului”, zicea Bacovia.[...]
În acea zi trebui să simt foarte ascuțit acest adevăr. Aveam ore de la zece la unu la liceul unde
predam. Terminasem ora de limba română cu clasa a V-a B. Se iscă oarecare agitație printre eleve. Când
să-mi iau catalogul spre a coborî de la catedră, o elevă, cea mai îndrăzneață din clasă, mă întrebă:
- Doamnă profesoară, a apărut astăzi un articol, Bietul poet! E vorba de soțul dv., poetul Bacovia?
L-ați citit?
Elevele, în așteptarea efectului acestei întrebări, aveau un aer insolent, încât simțeam ca niște
palme în plin obraz îndrăzneala cu care îmi aruncau privirile.
- Da, l-am citit! Ce doriți?
- Să ne spuneți și nouă ce vrea să zică Cezar Petrescu prin acest articol?
- Că țara asta nu merită un mare poet, fiindcă îl ofensează, nu-l înțelege și nu-i dă locul ce merită.
Așa s-a întâmplat cu cei mai mari poeți ai noștri, nu numai cu Bacovia.
Am coborât de la catedră în tăcerea grea a clasei, care m-a petrecut până la ieșire într-o liniște
adâncă. Am ieșit tulburată și neplăcut impresionată de această scenă. Când am sosit acasă, i-am scris lui
Cezar Petrescu o scrisoare, în care îi mulțumeam pentru articolul său atât de bine intenționat, dar îi
mărturiseam și la ce fel de interpretări compătimitoare se preta pentru cei ce nu-l înțelegeau în frumoasele
sale intenții.
La începutul lui august, Bacovia primi ultima corectură a volumului Cu voi, de la editura Cronicarul,
condusă de G.Șt. Cazacu, constantul admirator și discipolul lui. Veni personal să ne vadă și să-i facă
această surpriză ”maestrului”.
- Un autor publicat, îmi spuse poetul, comunicând cu cititorii și-a atins finalitatea creatoare. E
dureros să scrii pentru sertar. Gândul se cere transmis oamenilor, cu tot ce are mai frumos, mai uman, mai
etern. Cel ce gândește are un mesaj social, în primul rând, de transmis semenilor. Necomunicat, acest
mesaj îl sufocă, îi ucide elanul de a mai crea și, fără elan creator, un gânditor, un artist, un poet este cu
aripile frânte.

Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau destin