Răspuns:
Într-o dimineață însorită de primăvară, Mihai și-a luat bicicleta și a pornit într-o plimbare prin pădurea din apropierea satului său. Pe drum, a observat cum soarele răsărea deasupra dealurilor, iar cântecul păsărilor îi încânta auzul. În mijlocul pădurii, Mihai a găsit o poiană însorită, unde s-a oprit să se odihnească și să admire frumusețea naturii înconjurătoare. Apoi, cu bucurie în suflet, Mihai și-a continuat călătoria.
În timp ce se plimba, Mihai a întâlnit o căprioară, care privea curioasă în direcția sa. În acel moment, inima i s-a umplut de emoție, iar admirația pentru frumusețea naturii a fost atât de mare încât a simțit că trebuie să sărbătorească acest moment cu o majusculă, ca un omagiu adus naturii și vieții în toată splendoarea ei.
Mihai a continuat să exploreze pădurea, ajungând la o râpă adâncă, unde zgomotul apei care curgea îi umplea urechile. Aici, el a simțit că trebuie să folosească majuscula pentru a evidenția importanța acestui element natural și a puterii sale de transformare și de dăruire de viață.
Pe măsură ce înainta, Mihai a ajuns la un loc special, unde erau adunate câteva stânci masive. În mijlocul acestora, el a găsit o mică peșteră, care părea să ascundă taine vechi și misterioase. Aici, folosirea majusculei a fost justificată de sentimentul de venerație și de respect față de natură și față de istoria ascunsă în acele locuri.
La sfârșitul zilei, Mihai s-a întors acasă, plin de amintiri și de trăiri unice. În jurnalul său, el a notat cu majuscule fiecare detaliu al aventurii sale, pentru a sublinia importanța și impactul pe care natura îl are asupra vieții sale și asupra sufletului său căutător de frumos și de armonie.
