Răspuns :
Răspuns:
Testament de Tudor Arghezi
Perioada interbelica este dominata in cultura si literatura romana de miscarea modernista. In sens general, aceasta reprezinta tendinta de innorie in arta si literatura romana caracterizată de negarea traditiei și impunerea unor noi principii de creație.
Poezia ,,Testament’ de Tudor Arghezi’ face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române interbelice și deschide volumul ,,Cuvinte potrivite’’. Este o artă poetică modernă prin problematică, transfigurarea socialului în estetic, prin estetica urâtului și raportul dintre inspirație și tehnica poetică.
Tema poeziei este creaţia literară în ipostaza de meşteşug, creaţie lăsată moştenire unui fiu spiritual, respectiv posterităţii.
Titlul poeziei are doua sensuri: unul denotativ si altul conotativ. In sens denotativ,
cuvantul-titlu desemnează un act juridic prin care o persoana își exprima dorințele ce urmează să-i fie îndeplinite după moarte. In sens conotativ, titlul ilustrează ideea de mostenire literara, “cartea”, fiind o mostenire spirituala lasata urmasilor.
Fiind un monolog adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetică transmisă în mod direct iar la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii : pronumele personale: „eu”, „mine” şi verbele la persoana I: „am ivit”, „am prefăcut”, „făcui”, „am preschimbat”, „am luat”, „am pus”;
Ca structură, poezia este alcătuită din cinci strofe cu număr inegal de versuri, grupate în trei secvenţe poetice, constituind un monolog liric confesiv de tip adresat. Prima secvenţă (strofele I, II) sugerează legătura dintre generaţii: străbuni, poet şi urmaşi. Secvenţa a doua (strofele III, IV) redă rolul etic, estetic şi social al poeziei, iar ultima secvenţă (ultima strofă) reprezintă legătura dintre har şi trudă în poezie.
Incipitul, conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual, "Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte/ Decât..." evidenţiază ideea moştenirii- "un nume adunat pe-o carte".
În prima strofă, secvenţa "râpi şi gropi adânci/ Suite de bătrânii mei pe brânci" sugerează drumul dificil al cunoaşterii şi al acumulărilor străbătut de înaintaşi. În versul "Cartea mea-i, fiule, o treaptă", formula de adresare "fiule" desemnează un potenţial cititor, poetul identificându-se, în mod simbolic, cu un tată. În acest fel, opera fiecărui poet este "o treaptă" în evoluţia unei literaturi. În strofa a doua, creaţia elaborată de poet este numită metaforic "hrisovul vostru cel dintâi", cartea de căpătâi a urmaşilor, baza dezvoltării ulterioare.
Cea de-a doua secvenţă dezvoltă ideea luptei artistului cu materialul. Bătrânii sunt acum ţăranii care au menţinut prin truda lor existenţa umană. Metafora "sudoarea muncii sutelor de ani" cuprinde şirul de opintiri existenţiale ale bătrânilor ce au avut drept rezultat apariţia unei generaţii de intelectuali. Se observă paralelismul dintre cele două lumi, "sapa" devenind condei, iar "brazda", "călimară". Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza -"Am luat cenuşa morţilor din vatră/ Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră". Izvoarele creaţiei sunt redate prin serii de metafore oximoronice "Făcui din zdrenţe muguri şi coroane", fiind evidenţiată estetica urâtului.
Acelaşi concept este reluat şi în strofa a IV-a "Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi". Este sugerată în această manieră concepţia autorului asupra realităţii, acesta considerând că orice aspect, indiferent de natura sa, fie ea sublimă ori grotească, poate constitui material poetic. Se reliefează conceptul transfigurării socialului în estetic, prin faptul că durerea, revolta socială sunt concentrate în poezie, simbolizată prin metafora "vioară" “Durerea noastră surdă şi amară/ O grămădii pe-o singură vioară". Creaţia are de asemenea funcţie cathartică şi moralizatoare "Am luat ocara, şi torcând uşure/ Am pus-o când să-mbie, când să-njure".
Secvenţa a treia evidenţiază menirea poeziei. Instanţa poetică îşi sintetizează opiniile asupra viitoarei sale creaţii alcătuită din "slova de foc", metaforă pentru talent, har poetic, şi "slova făurită"metaforă pentru meşteşug, trudă, cartea fiind darul pe care robul i-l oferă Domnului.
Elementele de versificație dau poeziei o muzicalitate deosebită, fiind ilustrată viziunea modernistă a poetului. Rima este îmbrățișată, iar ritmul variabil și măsura inegală, aceste elemente de prozodie modernă îmbrăcând ideile poetice aspre.
In concluzie, valorificand argumentele demonstrate anterior, poezia ”Testament” de Tudor Arghezi este o opera lirica moderna.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare sau dacă aveți nevoie de asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!