mesajul textului vă rog dau coroana


Cum seaman eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniştit,
Inchis din patru părți de timpul,
Din care nu e de iesit.
Mã zbat adânc, fără crutare,
Mă trag in mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât as lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Şi fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul, inima şi gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În ţărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Şi mie timpul mi-a pus maluri
Şi nu pot să mai ies din el.
Virgil Carianopol, în fața mării
​